Taierea Porcului la Romani

Taierea Porcului la Romani - Cum se taie porcul?

TRADITII SI OBICEIURI DE IGNAT

Taierea porcului in gospodariile romanilor este un prilej de bucurie .De-a lungul timpului, aceasta activitate a creeat si numeroase traditii si obiceiuri .Vom incerca sa vi le infatisam pe cele mai importante si mai frumoase.
SPLINA GROASA ARATA IARNA GREA

Un moment unic in ritualul anual al taierii porcului este scosul splinei. Toti participantii amutesc un minut , ca e lucru mare.

Din batrani se stie ca splina porcului de taiat este cel mai bun „oracol” de consultat in privinta naprasniciei iernii. Daca splina este groasa in partea dinspre capat , e semn de iarna grea , cu multa zapada , dar si de vara cu recolta bogata.

Daca insa splina este subtire , asta arata ca va fi iarna saraca in omat , geroasa , primavara va veni mai repede , dar anul nu va fi foarte imbelsugat.

sursa: www.ziarullumina.ro

Ce este POMANA PORCULUI?

Nici o zi de Ignat nu se poate sfarsi fara implinirea unui obicei impamantenit :Pomana Porcului.Este imposibil sa omitem asa ceva.Dupa ce porcul a fost transat , gospodarul alege cele mai fragede bucati de carne si le trimite nevestei la bucatarie.

Prima masa din porcul taiat denumita de megiesi „pomana porcului” este si cea mai gustoasa.Punem un ceaun pe roata plitei. Aruncam il el niste carne un pic mai grasa , o cana de apa , foi de dafin si piper boabe . Cand incepe sa forfoteasca , adaugam si bucatile fragede de carne slaba.

O lasam sa fiarba inabusit dupa care o punem de mamaliga (la propriu).Peste o juma de ora de fiert , adaugam si o lingura de bulion si … GATA !

Gazdele si toti cei care au ajutat la treaba ciocnesc paharele de tuica in jurul mesei si se aseaza la cea mai frumoasa realizare gastronomica a lunii decembrie.

Aceste bucati gustoase vor fi tratate cu atentia cuvenita numai daca pe masa va fi pus si un bol mare cu mujdei ( nu va zgarciti la numarul de catei de usturoi). Hmm , deja mi s-a facut foame.

Pofta buna si voua !

CONFECTIONAREA OPINCILOR

Daca porcul taiat este batran ( adica de 2-3 ani ) gospodarul nu se va mai obosi sa il parleasca pentru ca soricul este prea gros si nu mai poate fi mancat.

Mai mult de atat, nu va mai putea fi folosit nici la prepararea bucatelor.De aceea , porcul taiat va fi jupuit iar din pielea sa se vor face opinci.

In prezent opincile sunt utilizate doar de taranii varstnici din unele parti ale Moldovei si asta doar pe timp de iarna.

Dupa jupuirea porcului , soricul se da bine cu sare grunjoasa ( din aceea folosita la muraturi) apoi se ruleaza. El va fi pastrat astfel 3-4 zile. Dupa acest interval , soricul va fi desfacut , intins pe niste bete si lasat afara la vant ca sa se usuce.

Acolo unde este posibil , soricul va fi lasat in pod la afumat ( prin unele sate se mai obisnuieste ca podul casei sa fie folosit drept afumatoare … se scoate o caramida de la horn si gata ) .

Dupa toata aceasta poveste , tundem pielea de par cu o foarfeca si ne apucam sa croim opincile. Pielea se taie de 20 de centimetrii latime iar lungimea se lasa dupa piciorul „clientului” .

Nojitele sunt niste cureluse subtiri pe care le confectionam din pielea ramasa. Facem gauri cu o daltita in bucatile pentru opinci , trecem prin gauri nojitele si – ultima activitate – dam forma ascutita varfului .

Nu ne mai ramane decat sa asteptam sa vina gerul cel aprig , dupa care le incaltam si pornim la drum .

BESICA CU GRAUNTE , BUCURIA COPIILOR

Mos Mitruta ( n.n. macelarul satului ) ne-a povestit ca in copilaria sa taiatul porcului era un motiv in plus de bucurie pentru copii : faceau rost de cea mai frumoasa jucarie posibila – besica .

„Batranul meu scotea besica udului ( n.n. vezica urinara ) , o freca bine cu cenusa si o lasa sa se zvante , dupa care o spala pana se vedea prin ea. Punea in ea cateva boabe de porumb , o umfla si o lega la capat cu ata.

Era bucuria mea si toata ziua o zornaiam prin ograda ” isi amintea Mos Mitruta.

sursa: www.ziarullumina.ro

FURATUL PORCULUI DIN POD

Prin trecut , in miezul iernii , dupa ce treceau sarbatorile Craciunului prin satele din Moldova se organizau claci , sezatori si jocuri in ograda unui satean care chema lumea.

Femeile povesteau cate-n luna si in soare in timp ce torceau lana sau canepa ori impletea iar barbatii (evident) cantau din fluier , acordeon sau trompeta si jucau de mama focului.

Gospodarul trecea pe ici colo cu o sticla de tuica fiarta pe la fiecare iar nevasta sa aducea sarmale si cozonac. Se incingeau niste chiuituri si hore de le sareau flacailor opincile din picioare.

Daca se stia ca stapanul casei are podul plin cu sunca si carnati pusi la afumat, unul din flacaii mai indrazneti urca in podul casei dupa ce se incingea hora.

” Se pitula in pod si , cand era larma mai mare , un flacau de jos striga : Taie , taie cat mai lata / Nu cata ca-i inghetata / Si mosneagul joaca roata ! ”

Asa afla cel din pod ca poate sa sterpeleasca carnatii si sunca , sa-si umple bine buzunarele sumanului si sa le aduca si celor de jos , de la claca. Mosul cu claca credea ca asa e felul strigaturii si juca mai cu chef la roata. A doua zi , cand toata lumea era plecata , se suia si el in pod si afla singurel rostul strigaturii.